In joia aceasta vremea nu parea foarte prietenoasa. Ploua, iar zgarie-norii chiar zgariau norii, dupa cum se vedea de la Vali de pe balcon. Am decretat-o ca zi cu program de voie, asa ca ne-am dus prin magazine.
A fost o zi buna de observat japonezii si comportamentul lor. In primul rand in metrou sau in tren: cred ca nouazeci la suta dintre cei care stau pe scaun, dorm. La un moment dat un nene era sa se sprijine de Miruna ca tot aluneca in timp ce dormea. Pana la urma s-a redresat :-). Miruna zice ca sunt ca niste robotei care isi dau “shut down” cand nu e nevoie de ei. Apoi, tot in metrou sau trenuri, majoritatea (dintre cei treji) navigheaza pe internet, trimit mesaje si emailuri. Restul citesc ziare sau benzi desenate. Mai sunt si straini rataciti care vorbesc pe limbile lor. Desi citisem avertismente n-am vazut sau n-am avut de-a face cu acei frotteuri. Mai bine. La iesirea de la metrou, absolut toata lumea merge pe partea dreapta sau pe unde arata sagetile ca este sensul de mers. E o chestie, fata de invalmaseala de la noi de la Piata Victoriei de exemplu. Bine, de fapt orice comparatie cu ce este in Romania nu prea are sens. Dar sa trec la oameni. N-am putut sa nu observam ca in afara de corporatisti care se imbraca la costum, restul (si aceiasi corporatisti in timpul liber) habar n-au cum sa se imbrace. Haine si accesorii de firma, care mai de care mai fistichii si mai prost asortate. O data am vazut o tipa in sandale cu toc, cu jambiere, cu o fusta scurta, o bluza minuscula si cu un fes cu ciucure in cap !!! Iar asta nu este singurul exemplu, pentru ca la fiece pas dadeai de cate un asemenea specimen. Am vrut sa-i pozam, dar ne-am gandit sa nu-i suparam, asa ca am lasat aparatul foto la locul lui. Acum imi pare rau. Dar apropo de imbracaminte, majoritatea japonezelor poarta incaltari cu doua-trei numere mai mari. Ne intrebam si acum de ce, dar nu ne dam seama. Daca ne poate lumina cineva…
Orisicat, in afara de aceste ciudatenii, oamenii sunt extrem de binevoitori si de amabili. Bine, poate unii au reticente fata de straini (s-a intamplat de vreo doua ori sa nu se aseze langa noi nimeni in metrou, desi metroul nu era foarte gol), dar nu cred ca este un fenomen de masa. In plus, sunt foarte civilizati si constienti (sau mai bine zis indoctrinati) de rolul lor in societate. Un astfel de exemplu de civilizatie sunt mastile pe care le poarta cei care sunt raciti sau gripati pentru a nu raspandi boala.
Dar sa revin la ce am facut in aceasta zi… Trecand din nou prin fata sediului JR East am avut surpriza sa vedem ca era o coada imensa la gogosi chiar si pe timp de ploaie. Aproape ca ne venea si noua sa stam, vazand hotararea cu care oamenii indurau ploaia si vantul pentru ceva ce in aceste conditii ar fi trebuit sa fie foarte foarte bun. Totusi, am zis sa nu riscam, asa ca am trecut mai departe. Am facut cateva poze liniilor de tren, a statiei si a zonei Shinjuku (zau ca e statia mea preferata), dupa care am intrat in Tokyu Hands. Am luat la rand fiecare etaj in parte, cu meticulozitate, si am cumparat oarece nimicuri (pentru ca asta vinde magazinul in sine). La ultimul etaj insa am intrat in aripa alaturata a cladirii, care era un fel de mall sau in fine, magazin universal gen Unirea (sic!). Acolo am petrecut o buna bucata de vreme intr-un magazin Disney de unde cu greu am iesit, asta si pentru ca luasem ceva cadouri (unele pe care le-am pastrat pentru noi in cele din urma, atat de mult ne-au placut).
Ne-am mai invartit noi prin diverse alte magazine (as inclina sa zic ca tot din Shinjuku, desi nu mai tin bine minte), iar apoi ne-am indreptat catre locul unde stiam ca sigur aveam sa mancam bine: Friday’s. Probabil ca or mai fi restaurante Friday’s si in alte parti din Tokyo, dar noi ne-am dus pana in Shibuya, ca oricum suntem plimbareti. Ne-am invartit nitel pe niste stradute, dar pana la urma l-am gasit si am intrat fericiti. Am mancat iarasi pe saturate, desi nu pot sa nu mentionez ca Mirunei i-au gresit pentru a doua oara comanda, de cand suntem in Japonia. Totusi, a venit chiar un sef sa-si ceara scuze si ne-a rugat sa nu ne suparam ca mai asteptam inca sapte (!!!!) minute sa ne aduca mancarea pe care o cerusem. A venit dupa sase minute ! Si apropo de asta, nu cred ca am mai povestit, dar daca da, atunci imi cer scuze: in Japonia este politicos sa vorbesti de la acelasi nivel cu interlocutorii tai. Asa ca la restaurant, chelnerii sau chelneritele se aseaza in genunchi langa masa si scriu comanda pe carnetelul pe care si-l pun pe masa. La inceput ni s-a parut incredibil. Intorcandu-ne in Romania ni se pare si mai incredibil.
Dupa ce am mancat foarte bine, am ajuns in intersectia aglomerata din Shibuya pe care am si fotografiat-o de data aceasta. Era plina de oameni care traversau prin toate partile intersectiei. Uimitor ! In fata statiei de tren era statuia catelului cu poveste trista (cam siropoasa, dar ok). 
Pe caine il chema Hachikō, iar povestea spune ca prin 1924 isi conducea zi de zi stapanul la statia de tren cand pleca de dimineata, iar seara il astepta in fata statiei. Ei bine, intr-o zi stapanul sau a murit, dar cainele a continuat sa vina seara de seara in statia de tren asteptandu-l. Lucrul asta a durat zece ani, pana a murit cainele. Evident ca trecatorii au observat si s-a dus vorba peste tot, astfel ca a devenit faimos in intreaga Japonie. Ca un semn al recunoasterii loialitatii lui a fost facuta o statuie (la a carei dezvelire a asistat si cainele) in fata statiei, iar acum iesirea aceea este cunoscuta drept iesirea Hachikō (Hachikō-guchi).
Ziua s-a incheiat cu o plimbare pana acasa la Vali (cu diverse mijloace de transport) si o vizita la supermarket, de unde am cumparat diversi biscuiti cu alge pentru a-i face cadou.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu