Stiam ca anul asta nu prea aveam cum sa ajungem la mare, dar totusi am inghesuit intr-un weekend o iesire pana in Grecia, in popularul Chalkidiki, in peninsula Sithonia (cea din mijloc). I-am intrebat si pe Mihai si pe Madalina daca vor sa vina cu noi si li s-a parut o idee buna. Cum Miruna era detasata la Sofia cu serviciul, a fost mai comod sa plecam de joi seara si sa dormim o noapte in Bulgaria, decat sa plecam de vineri de dimineata din Bucuresti si sa facem tot drumul in aceeasi zi.
Plecarea din Bucuresti a fost cu oaresicare peripetii, pentru ca s-a iscat o furtuna groaznica ce a paralizat iubita noastra capitala, astfel ca in loc sa traversam orasul in 30 de minute, ne-a luat o ora si jumatate. Orisicat, iesiti din Bucuresti am dat peste un drum nenorocit, cu criblura pe el si din care sareau pietre cand trecea o masina pe langa noi. Evident, ne-am ales cu parbrizul crapat. Trecand intr-un final maretul “pod al prieteniei”, ne-am dat seama ca in loc sa fim la jumatatea drumului (cum estimasem), abia facusem vreo 80 de km. Auzind noi de povestile cu politistii din Bulgaria, ne-am decis sa mergem corect, astfel ca drumul pana la Sofia ne-a luat 6 ore in total (desi e drum de 4 ore, poate si mai putin daca ar exista autostrazi). E drept ca politaii stateau ascunsi pe intuneric la fiecare parcare neluminata si la majoritatea restrictiilor de viteza, dar din fericire nu ne-au oprit. Am ajuns intr-un final in cochetul apartament al Mirunicii… A doua zi Miruna urma sa se duca la serviciu si sa plece pe la pranz, ca sa nu ajungem totusi la miezul noptii la greci. Planul a functionat doar partial, pentru ca tot am ajuns pe la zece si jumatate seara in Nikiti. Ajunsi in orasel nu ne-a fost prea usor sa gasim hotelul pentru ca e intr-o zona relativ noua, unde nici macar strazile nu au denumiri. Totusi, intreband noi oamenii, am reusit sa il gasim pana la urma.
Cand ne-am cazat ne-au dat o camera cu vedere la gradina, iar cealalta cu vedere la mare (si care costa si mai mult). Nostim era faptul ca desi amandoua erau orientate in aceeasi directie, diferenta intre ele era ca una era mai sus, ceea ce insemna ca vederea nu era obturata de copaci si ca se vedea marea. Hotelul in sine nu era prea grozav (camerele adica – pentru cine a fost in Grecia stie ce inseamna un hotel de 3 stele), dar avea o gradina foarte frumoasa cu maslini, leandri si rodii.
Tot admirand maslinii, mi-au revenit in gand dorintele mele de a avea o plantatie de maslini si de a ma face un mic producator de masline si / sau de ulei de masline. Ar fi o viata destul de frumoasa cred, desi sunt convins ca nu ar fi usor. Dar totusi, decat la birou, e mai cinstit traiul linistit pe malul Mediteranei extragand roadele pamantului :-). Dar sa revin… ne era destul de foame, asa ca am intrebat-o pe receptionera unde putem manca. Ne-a indrumat catre centrul statiunii si ne-a si recomandat un restaurant. Statiunea era destul de animata si atmosfera era chiar placuta. Am gasit restaurantul recomandat si nu pot spune decat ca ne-am rasfatat… Am comandat 2 pesti (alesi de mine) – dorada, pestele comun al mediteranei – scoici, caracatita cu un fel de fasole batuta, clasica salata greceasca, ouzo si vinul casei.
Am mancat in stil chinezesc, adica am mancat fiecare din fiecare fel de mancare. Un mare plus a fost ca a gustat si Mirunica putina caracatita. Am mancat si am baut pe saturate, iar urmarile mesei au fost foarte vesele.
In drum spre casa eu si cu Mihaita ne-am oprit pe o plaja ma intunecata si am facut baie in mare. Nu aveam costumele de baie la noi, dar era intuneric si fetele ne pazeau oricum hainele, ca deh, ele nu au vrut sa se aventureze. Orisicat, racoriti, ne-am intors la hotel.
A doua zi de dimineata ne-am suit in masina (dupa ce am servit micul dejun) si am pornit la vanatoare de plaje. Citisem eu pe net despre cateva plaje si imi mai povestise si sora-mea, astfel ca prima oprire a fost plaja Koviou, unde citisem eu ca ar exista si broaste testoase in stufarisul de langa plaja. Ei bine, testoase nu am reusit sa vedem, iar plaja este cu nisip, lucru care nu ne-a incantat prea tare. Totusi apa era minunata, de un albastru de vis si clara ca sticla. Ne-am pus noi pe snorkaluit si pana pe la 1 ne-am tot balacit. Am vazut o gramada de pesti printre care si un calcan!!! Cum soarele ardea destul de tare ne-am gandit sa plecam si sa cautam ceva de mancare. 
Restaurantul hotelului de langa plaja nu se deschisese inca, asa ca ne-am suit in masina si am luat-o spre sud. Intentia initiala era sa mergem in Porto Carras, dar cand am dat la intrare de o bariera unde trebuia sa platim, am facut cale-intoarsa (am vorbit apoi cu Cristina, care mi-a zis ca ar fi trebuit sa intram ca era foarte misto, dar asta e, alta data). Am intrat intr-un orasel de pe coasta, Neo Marmaras, nu foarte aratos, dar plin de taverne. Am gasit una unde scria si in romaneste si mai zicea ca si bucatarul este roman. Avea o terasa fix deasupra falezei, si se vedea golfuletul foarte frumos si briza batea… ce mai, un loc perfect pentru masa de pranz.
Bucatarul era bucatareasa, o romanca pe jumatate grecoaica din Constanta, foarte amabila si prietenoasa, care ne-a facut sa ne simtim absolut minunat. Iarasi am comandat clasica salata greceasca, am ales o dorada pentru Mirunica, am mai luat calamar, creveti si caracatita in sos de otet balsamic cu ceapa parca… Oricum, o bunatate. Dupa ce am dat gata tot de pe masa, ne-a adus din partea casei un desert…si inca ce desert! Bucatele de pepene rosu presarate cu nuci, struguri si langa salam de biscuiti, inca vreo doua feluri de prajiturele si o prajitura de ciocolata absolut dementiala. A fost nevoie sa mai cerem supliment pentru prajitura de ciocolata, pentru ca Mirunica era in al noualea cer dupa ea.
Ce pot spune, pentru asemenea masa am lasat un bacsis gras, ca merita. Dupa ce am mai tras noi de bauturi ne-am pus in miscare si am batut nitel oraselul ca sa facem poze. Apoi, dupa ce Madalina si-a luat un suflici de facut baloane de sapun cu care ne-a spalat tot restul weekendului, ne-am suit in masina si am pornit-o din nou la vanatoare de plaje. Am luat-o inspre sud si am facut dreapta pe un drum secundar. Am tot mers, ne-am oprit din loc in loc ca sa evaluam locul de scaldat si pana la urma am ajuns intr-un camping. Ne-am asezat rogojinile intr-un loc cat de cat mai izolat si am pornit-o din nou la snorkaluit. 
De data asta la intrarea in apa erau pietre, apoi urma plancton si cam dupa vreo douazeci de metri in larg un prag foarte brusc si destul de adanc. Era dragut ca pragul asta era un loc de adunare pentru foarte multi pesti si vietati si i-am tot dat tarcoale. Mihai a incercat sa ma invete sa ma scufund si aproape a reusit! A doua zi insa avea sa se petreaca minunea si sa reusesc sa nu ma mai tina fundul la suprafata! Oricum, la un moment dat am luat-o pe Mirunica si ne-am dus pe langa un mal foarte abrupt cu multe stanci. Ei bine, cand inotam noi uitandu-ne la pesti, am vazut o caracatita! Am stat vreo cinci minute si ne-am tot uitat la ea. Era foarte simpatica, se tot strecura printre pietre si printre plante, iar vreo doi pestisori mici nu-i dadeau pace, o tot zgandareau. 
La intoarcere am gasit o cochilie de melc, insa cum am iesit din apa am simtit ceva ca se misca in mana. Cand ma uit, era un crabusor ascuns in cochilie. L-am pozat, dupa care Mihai l-a dus in apa. A fost randul lui Mihai si al Madalinei sa se duca sa exploreze stancile, iar cand s-au intors erau foarte incantati pentru ca vazusera un pui de pisica de mare. Cica intr-o prima faza s-au cam speriat, ca stiau ca e veninoasa, dar apoi au tot studiat-o.
Soarele incepuse sa se duca la asfintit, astfel ca am pornit-o catre casa. Mai inainte am facut o sesiune de poze in care aparem toti patru si care mie mi se par ca surprind foarte bine veselia noastra din mica noastra vacanta.
Pe drum ne-am oprit sa facem poze cu apusul, iar rezultatele le puteti vedea aici… Tot in drum am explorat putin o plaja pentru a doua zi (micuta Spathies).
Ajunsi la hotel, Mirunica s-a apucat sa scoata tepii din degetul lui Mihaita (se pare ca la una dintre scufundari a pus din greseala mana pe un arici de mare). 
Dupa aceasta operatiune, ne-am dus iarasi la masa. Am ales un alt restaurant care ne facuse cu ochiul inca din prima seara. Si aici am mancat absolut minunat (pot spune ca bucataria greceasca si in general cea mediteraneana este cea mai buna din lume). Ce am comandat: boujiourdi (branza feta fierbinte cu ardei iute si felii de rosii, servita intr-un vas de lut), un soi de branza din Cipru pusa pe gratar, peste-spada, sardine prajite (initial Mihaita ceruse ansoa, dar nu mai aveau), souvlaki de porc, clasica salata greceasca si clasicul tsatsiki, si bineinteles vinul casei. Desertul l-am primit din partea casei si a constat din cateva prajiturele destul de bune (dar care totusi nu se comparau cu cele de la pranz). Masa a fost iarasi un deliciu si - din cauza vinului - am pornit destul de ametiti catre hotel.
In dimineata urmatoare, dupa micul dejun am impachetat toate bagajele si am pornit catre plaja prospectata cu o seara inainte (Spathies). Am gasit o stanca sub un pin pe care am facut-o fieful nostru. Dupa-amiaza plaja se aglomerase destul de tare, dar nimeni nu a indraznit sa vina sa ne ocupe stanca sau sa se faca vecini cu noi.
Golfuletul acesta este foarte mic si are apa foarte foarte clara (Mihaita a zis ca se simtea ca intr-un acvariu cand s-a scufundat prima data), iar vietatile din apa sunt multe si variate. Aici am reusit si eu sa ma scufund ca lumea intr-un final. Mirunica a fost foarte incantata pentru ca a vazut un animal foarte ciudat, lunguiet si care parca respira la unul din capete (acasa am aflat ca era un castravete-de-mare). 
Pe langa asta erau multi pestisori albastri si era absolut incantator sa treci printre ei, tot soiul de pesti (comuni pentru Mediterana), arici de mare si bureti. Intr-una din descinderile de snorkeling eu si cu Mirunica ne-am intalnit nas in nas cu o meduza mare si transparenta (mie mi se paruse portocalie, Mirunei putin albastra) de care ne-am cam speriat, ca nu stiam daca este veninoasa sau nu. Am urmarit-o o vreme, apoi am plecat mai departe. 
Era un nene in apa care avea un harpon dupa el si vana caracatite, pe care le agata de o pluta. Initial ni s-a parut destul de urat din partea lui, apoi ne-am dat seama ca si noi mancam totusi caracatita si ca nu suntem cu nimic mai buni decat el… Eh, orisicat, la un moment dat zaceam pe pietroiul nostru, cand ne striga Mihaita din apa sa venim repede. Ne luam ochelarii si langa Mihaita era un pui de sepie. Dadea din aripioara ca un voal foarte repede si saracul parea cam stresat de prezenta noastra. L-am alergat nitel si apoi l-am lasat sa-si vada de treaba. Madalina a gasit si o stea de mare pe care ne-a aratat-o tot acolo, langa sepiuta. 
Am regretat tare mult ca nu am avut cu noi camera subacvatica sau macar carcasa pentru vreunul din aparatele noastre foto… Data viitoare insa nu vom mai fi prinsi nepregatiti, pentru ca sub apa e o lume cu totul aparte si incantatoare.
La pranz am mancat la un restaurant din apropiere, unde era un chelner destul de nervos ce parea ca nu prea ne intelege, dar care s-a dovedit a fi de treaba totusi. Mancarea a fost si aici destul de buna, poate exceptand crevetii lui Mihai care erau fie prea batrani fie prea facuti, nu am putut sa ne dam seama. Cert este ca se desfaceau foarte greu. Am mai luat caracatita, salata greceasca, un piept de pui imens, niste cartofi prajiti si tsatsiki.
Ne-am intors la pietroiul nostru (ne lasasem rogojinile acolo, si am rasuflat usurati cand am vazut ca nu ne invadase nimeni) unde am zabovit pana pe la ora sapte seara, cand ne-am suit in masina cu directia Sofia. Am ajuns pe la miezul noptii, avand doua regrete: unul ca durase foarte putin, iar al doilea ca nu cumparasem niste magneti pentru frigider care-i placusera foarte tare Mirunicii.
